Memoriile Nadejdei Mandelștam, constituite din volumele Fără speranță și Speranță abandonată , reprezintă una dintre cele mai impresionante mărturii despre viața din Uniunea Sovietică în timpul terorii staliniste. Dacă prima parte prezintă ultimii patru ani de viață ai lui Osip Mandelștam, precum și destinul postum pe care soția lui și-a propus să-l aducă la cunoștința posterității, partea a doua - Speranță abandonată -, operă cu totul independentă, în care autoarea își rememorează existența începând cu momentul întâlnirii cu Osip, 1 mai 1919, relatează despre viața lor în deceniul al treilea și începutul celui de-al patrulea, despre prieteni și ambianța literară: acmeiștii, Hlebnikov, Pasternak, Țvetaeva și, îndeosebi, Ahmatova, a cărei prezență nu a fost decât episodică în primul volum. Încercare de a înțelege epoca, de a-i sesiza principalele valori spirituale, analiza Nadejdei Mandelștam, uneori foarte personală și pătimașă, produce o impresie profundă, zguduitoare, constituindu-se totodată într-o originală istorie a literaturii ruse din prima jumătate a secolului XX. Traducere din limba rusă de Nicolae Iliescu.