Vântul prin sălcii este o carte pentru oricine păstrează în suflet flacăra tinereții, a vieții, bucuria zilelor însorite, a apelor curgătoare, a pădurilor și drumurilor colbuite, a iernilor petrecute la gura sobei.Așa a scris Kenneth Grahame despre povestea lui nemuritoare cu Șoarecele, Sobolul, Broscoiul și Bursucul. Își simți fericirea fără de margini când, tot hoinărind fără nicio țintă, se văzu deodată la marginea unui râu ce venea cu apele mari... Totul era tremur și înfiorare, sclipiri și luciri, foșnet și vârtej, șoaptă și spume.Sobolul era vrăjit, încântat, fascinat. Merse pe lângă râu cum mergi, când ești foarte mic, lângă cineva care te ține sub vraja unor povestiri minunate. Când personajele sunt create atât de convingător precum Șoarecele, Sobolul, Broscoiul și Bursucul, ele vorbesc cu voci proprii pentru totdeauna, iar scriitorul nu trebuie decât să le asculte și să le aștearnă vorbele pe hârtie. (A.A. Milne