Teatru: A doua cadere sau Godot, actul III, continuare. Infernul ventriloc Peter Brook, e teribil de greu sa scrii o piesa de teatru. Iluzia teatrala este un reality game intesat de oglinzi in care nimic si nimeni nu este ceea ce pare a fi, dar, pentru ca acest joc de-a fi si a nu fi sa-i vorbeasca spectatorului, el trebuie sa ramana cat mai autentic cu putinta si sa-i descopere cate ceva despre el insusi. [...] Prin stilul lor malitios si usor ireverentios, prin bufoneriile subtile care ne indeamna la reflectie profunda sau prin jongleriile intertextuale, pline de farmec, care ne plimba prin intreaga istorie a teatrului european, de la Eschil pana la Sarah Kane si trecand prin Shakespeare , Moliere , Brecht sau Beckett , cele doua piese de teatru semnate de Sylviane Dupuis pe care le propunem in prezenta traducere au cu ce sa-si cucereasca publicul roman cunoscator si iubitor de teatru. Iar acest posibil interes se poate explica si prin faptul ca dramaturgia Sylvianei Dupuis confirma in mod admirabil faimoasa formula a lui Brecht conform careia la teatru se merge nu pentru a uita, ci pentru a ne aminti si pentru a invata - mai presus de toate, am completa noi, a invata sa devenim noi insine. - Andreea Bugiac Traducere din limba franceza de Andreea Bugiac.