Compozitor elvetian, Arthur Honegger a conceput o opera in care aportul originii lui germanice se afla in echilibru cu cel al educatiei franceze. De la originea germana provine amprenta traditiei protestante. Ei s-a pregatit astfel pentru a primi muzica lui J.S. Bach, a carui revelatie, avuta la varsta de 15 ani s-a aflat la originea unui adevarat cult pentru cel pe care il numeste ,marele lui model. Intr-un raspuns dat lui Cocteau, care ii reprosa adeziunea lui la o traditie aflata in agonie, a afirmat ca: Pentru a merge inainte, mi se pare indispensabil sa fim legati solid de ceea ce ne-a precedat. Nu trebuie sa rupem legaturile cu traditia muzicala. Succesul lui pe scena, imediat si permanent reinnoit, se datoreaza faptului ca s-a straduit sa fie accesibil omului de pe strada, interesandu-l insa si pe muzician. La 19 ani, ajuns la Paris, Honegger era pasionat de muzica lui Wagner, Richard Strauss si Max Reger. Beethoven, pe care l-a descoperit din copilarie si caruia i-a descifrat sonatele atunci cand de-abia se initiase in tainele solfegiului, va avea o mare influenta asupra educatiei sale. Ceea ce datoreaza Honegger Frantei este, dupa propria-i marturisire, rafinamentul muzical si estetic. La intoarcerea din Elvetia, isi continua studiile la Conservatorul din Paris. A lucrat cu L. Capet (vioara), Gedalge (contrapunct si fuga), Widor (compozitie) si dIndy (dirijat de orchestra) si a aprofundat creatia compozitorilor francezi. Debussy si Faur, va spune el, au reprezentat contragreutati utile pentru estetica mea si pentru sensibilitatea mea fata de clasici si de Wagner. n Traducere din limba franceza de Adina Arsenescu.