...e un limbaj tare, salvific, menit măcar să cenzureze fatalitatea morții, cea care-l caută pe poet cu mâna de moașă. Acesta e miezul iradiant - și inexorcizabil, de fapt - al poeziei lui Emilian Galaicu-Păun: coincidențA dintre naștere și moarte, inseparabilitatea, indistincția lor. (...) Galaicu-Păun mizează pe o stihialitate dezlănțuită a imaginarului, descărcat în ample tensiuni expresioniste în care revelația are concretețea imediată a spasmului, iar spasmul a...