Mă socoteam pregătit să scriu un roman. (…) Era mai mult decât un roman autobiografic. Voiam să fie în același timp un document exemplar al adolescenței. Îmi propusesem să nu inventez nimic, nici să nu înfrumusețez, și cred că m-am ținut de cuvânt. Îmi spuneam că, pentru întâia oară, un adolescent scrie despre adolescență și scrie întemeiat pe «documente». (Mircea Eliade, Amintiri