Pasare cu pene-albastre, Martora iubirei noastre, De-i sfarsi cantarea ta, N-asculta ce-mi spune mie Dragul meu, caci cine stie Daca mani nu m-a uita. Raule cu apa lina Si curat ca o lumina Cat ne vezi de fericiti, Starea noastra n-o rasfrange, Mane poate noi vom plange Si-om fi vesnic despartiti. Iar tu, luna, draga luna, Tu, a noptilor cununa, Sa nu spui ca ne-ai privit. Poate mani a tale raze N-ar putea macar sa creaza Ca vreodata ne-am iubit.