Climatul acesta de ostilitate, agresivitatea imediata a fiecarui peisaj contureaza un fundal dramatic al viziunii, cu atit mai traumatizant cu cit Ioan Moldovan nu e doar un senzual, ci de-a dreptul un gurmand al lumii, al micilor miracole cotidiene si al oricarei sanse de reverie. Suflet pozitiv, gata sa fie sedus si sa glorifice orice adiere de miraj, Moldovan are si o dispozitie imnica - supravegheata cu umor -, beatificind cu ritual retoric umilele zilei. [...] E om blind, afabil, Ioan Moldovan; nici scriitura lui nu e agresiva; dar de propus, propune, cu umilitate, cu tandrete, doar atrocitati. - Al. Cistelecan