„Atât de neînțeles pare că ești, uneori! De cele mai multe ori. Și atât de frumos este să traversezi neînțelegerea exterioară prin pașii aritmici ai unei asumări interioare ce nu mai lasă loc de haos și întâmplare! Despre asta este vorba: a atinge perfect fiecare notă, a onora cu desăvârșire fiecare pauză, a face totul fără a face nimic. A te goli de tot ceea ce trebuie făcut, într-un fel lipsit de ignoranță, printr-o îmbrățișare totală a lipsei de totalități radicale. Căci așa de ușoară este viața trăită în ritmul firescului! Este firesc să curgă totul de la sine. Atât de firesc, încât devine evident.“