Mircea M. Ionescu, optimistul incurabil, risipitorul de frumuseți, revoltatul resemnat, construiește, cu un farmec aparte, din „iubiri arse și cenușă de necazuri” un „roman-marturisire” în care dezvăluie, cu smerenie și durere, dar și cu măsurată ironie, limitele îndrăznelii, ale încercărilor și ale riscului. Într-o permanență căutare de a se regăsi pe șine, rătăcitorul în timp și spațiu, având drept sprijin iubirea care nu l-...