De la Aristotel, care vede poezia şi pictura în egală măsură drept arte ale imitaţiei, trecând apoi prin celebrul dicton horaţian, ut pictura poesis, sau prin asemănările tematice dintre cele două arte subliniate în Renaştere sau Clasicism şi până la Lessing, care va încerca să marcheze diferenţele dintre ele, artele vizuale şi literatura au fost de multe ori văzute ca arte surori. În secolul XX problema studiului interdisciplinar este reluată cu foarte mult interes, din diverse perspective: istoria artei, a literaturii, iconologie, semiotică vizuală, sau este îndeosebi interesat de evoluţia paralelă a literaturii şi a artelor plastice văzând în relaţia dintre ele multiple posibilităţi ale unei interpretări capabile a pune în lumină aspecte imposibil de relevat într-un alt tip de cercetare. (Dan Grigorescu, Povestea artelor surori: relaţiile dintre literatură şi artele vizuale