Dumnezeu nu e mort. Interceptari. Note informative Tu manspaimanti cu visuri, sin spaime pui vedenii, zburdalnicul meu suflet rupandu-mi-l de duh si oasele, de moarte. Ca nu traiesc cat veacul, sandur la nesfarsit; ci lasa-ma in pace cu viata-mi gaunoasa!... Ce-i omul, ca Tu Insuti l-ai ridicat in slavi? ce-i omul, ca Tu Insuti sa nu-l scapi din vedere, sa ai un ochi asupra-i din seara panan ziua sin ceasu-i de odihna sa-l iei la intrebari? O, pana cand manvalui, si pana cand macoperi, si pana cand nam tihna nici sa-mi inghit scuipatul? Dacam gresit, ce oare sa fac eu? ci spune-mi, Tu, Cel ce pansi gandul din om il sfredelesti!... De ce mai pus pe mine sa-Ti stau, eu, impotriva, si sarcina sa-Ti fiu? De ce faradelegea Tu nu vrei sa mi-o uiti si pentru ce pacatul din mine nu mi-l speli?... Si-acum, merg in pamant; curand s-o face ziua, dar eu nu voi mai fi. - (Iov, 7, 14-21