Vara e pe sfarsite, se schimba anotimpul, iar o femeie conduce ore in sir in creierii noptii fara sa stie ca se apropie de Betania, o casa izolata, aproape un taram in afara lumii. Un loc necunoscut si locuit exclusiv de femei care par sa o cunoasca. Acestea se imbraca la fel, ca adeptele unui cult ancestral, si desfasoara ritualuri si sarbatori ciudate. Un spatiu in care caprele sunt stapane peste tot ce nu este pazit de cainii fara numar care traiesc acolo si in care o stanca imensa ascunde lumina soarelui si domina peisajul. Un spatiu in care, in fundal, un lac delimiteaza granitele terenului, survolat in permanenta de pasari. Aici traiesc, de asemenea, o femeie oarba pe care toate celelalte o adora si o fetita care alearga dintr-o parte in alta fara sa fi iesit vreodata din acel loc. Un colt de pamant, apa si copaci unde nou-venita nu vrea sa se afle, desi acesta poate fi locul in care sa descopere, in sfarsit, ce inseamna sa faci parte din ceva. „Nimeni nu scrie precum Pilar Adon in Spania; singularitatea ei este incoruptibila, stilul ii este unic.“ - Sara Mesa „Scrisul lui Pilar Adon este literatura in forma ei cea mai pura, iar