Volumul sistematizează experienţa pedagogică şi artistică a autorului, demonstrând că formarea interpretului presupune îmbinarea dintre cultura generală, cultura muzicală şi o tehnică instrumentară construită progresiv, subordonată permanent intenției expresive. Interpretarea muzicală nu este un act mecanic, ci o recreare conştientă a operei, cu accent pe intuiție, sensibilitate şi stăpânire de sine. n n Cartea pune accent pe necesitatea dezvoltării unei tehnici rafinate - atât în plan fizic, cât şi psihologic - însoțite de o permanentă autocritică, de un control riguros al mijloacelor de expresie şi de eliminarea rutinei, imitării şi superficialității. n n Autorul configurează un veritabil cod al profesiunii interpretului, în care munca sistematică, responsabilitatea artistică şi formarea unei personalități muzicale autonome constituie premisele unei arte interpretative de înaltă ținută.