Caietul albastru. Timp mort 1954-1955, Remember 1991-1998 De cand ma stiu, as putea spune, dar mai precis de la varsta de cincisprezece ani, am tinut – cu unele inter­mitente – un jurnal intim. In epoci diferite, el a luat infatisari felurite: cand simplu caiet de note referitoare la evenimentele, la trairile zilei, cand jurnal de lectura, uneori repertoriu al exercitiilor spirituale, consemnare a meditatiilor urmand un itinerarium mentis in Deum , alteori caiet al unei pasiuni obsesive, de cele mai multe ori un melting pot , in care ghiveciul cuprindea reflectii, note pe marginea cartilor, a evenimentelor din lume, scrisori, insemnari de calatorie, proiectii in imaginar, vise, fictiuni. In anumite perioade purtam chiar doua „jurnale”, unul pentru consemnarea reflectiilor, altul pentru urmarirea desfasurarii unei experiente intime acaparatoare. Nu arareori textele depaseau limitele insemnarii „zilnice”, constituindu‑se in eseuri constru­ite zile, daca nu chiar saptamani de‑a randul. Caiete intregi, file numeroase din aceste arhive intime s‑au risipit, au pierit prin naufragiile ultimelor decenii, prin locuinte perchezitionate, parasite, confiscate, trecute in „patrimoniul statului”. Altele, tot numeroase, s‑au regasit in lazi si saci esuati – daca nu pe plaji pustii – prin garajele si magaziile prietenilor sau ale rudelor. Cateva mi‑au parvenit, aduse sau transmise clandes­tin peste frontiere, in perioada in care eu insumi, refu­giat politic in Franta, nu ma puteam intoarce in tara. Printre ele, Caietul acesta albastru .