Domnule Ispirescu, Privind la volumul de povesti poporale ce mi­-ai trimis la tara, imi pare ca ma aflu fata cu o comoara, pe care as fi pierdut­-o de mult si am regasit­-o intr-o zi de noroc. ... Ai facut un bun serviciu neamului romanesc, adunand intr-un sireag multime de pietre scumpe din averea nationala, un sireag care nu mai este amenintat de a se pierde. Recunostinta noastra iti este dar castigata pentru totdeauna. Pretiosul d­-tale volum trebue sa se afle in fiecare casa; caci in el generatiile noua vor invata a cunoaste valoarea inteligentei si a naturii poporului roman. Cea mai scumpa recompensa pentru d­-ta este de a­ti vedea numele legat de comoara povestilor din tara si de a­ti putea zice cu fala ca ai indeplinit o sacra datorie catre Patrie! Al d­-tale servitor si amic V. Alecsandri